Imediat dupa ce am luat bilele de avion si biletele la Madrid Fusion am inceput cautarile pentru restaurantele unde sa manancam, sa pot rezerva din timp. Stiam din 2020 cand am participat la editia de atunci a conferintei, ca multe restaurante in Madrid sunt inchise Duminica, Luni, chiar si Marti, astfel ca paleta s-a ingustat putin.
Am decis de la inceput ca unul din restaurante sa fie centrat pe sushi – si in special pe o experienta Omakase, iar celelalte optiuni nu doream sa fie meniuri clasice Michelin – cautam ceva diferit.
In prima seara am incercat sa ajungem la Street Xo by Dabiz Munoz. Seminariile de la Madrid Fusion au tinut foarte mult, astfel nu am “prins” o masa. Am ajuns sa cinam in fata hotelului, in Plaza de la Plateria – si bine am facut! Un restaurant cu preparate traditionale, delicioase, cu freamatul specific spaniolilor, cu sangria buna si chelneri binevoitori. Nu ma asteptam sa gasesc ape de vreun soi, asa ca m-am multumit cu apa lor la carafa.
Si apropos de apa la carafa, anul trecut cand am fost in Barcelona la Radisson, aveau un colt foarte frumos cu apa Vichy Catalan, iar in camere apa Vittel. Mare mi-a fost dezamagirea cand am gasit la Radisson in Madrid apa la filtru in camera.
A doua zi la pranz in mod evident am luat masa la Mercado de San Miguel unde stiu ca am inceput cu stridii si Cava, si am terminat cu un Negroni. Mijlocul este difuz, si implica discutii cu diversi turisti, frigarui de caracatita, creveti, mixuri de masline, si Albarino.
A venit la rand restaurantul Zuara – un restaurant cu o stea Michelin si experienta Omakase, unde asteptarile noastre au fost foarte mari. S-au indeplinit in proportie de 90%, in ideea ca nu totul a fost memorabil. Au fost varfuri, dar si preparate mediocre. In general, experienta a fost una noua. Meniul a inceput cu un Bento Box reinterpretat, doua preparate calde, apoi a continuat cu o serie de Nigiri, doua gunkan, si s-a incheiat cu doua deserturi foarte bune. Preferatele mele au fost nigiri de Saint Jacques si gunkan-ul cu tartar de vita. A fost extraordinar ca am gustat pentru prima oara radacina de wasabi, si chef David Arauz ne-a dat sa gustam si otetul facut in casa. Apa servita a fost San Pellegrino. La cate ape extraordinare are Spania, sa servim o apa din Italia doar pentru ca se promoveaza intens in cadru gourmet este un mare faux-pas din partea mea.
In ultima zi am avut rezervare pentru pranz la Bichopalo, un loc cu adevarat hip & cool. Inclusiv atitudinea personalului, pe sistem milenist - nu tocmai cea mai primitoare. In orice caz, experienta a fost interesanta si gustoasa. Un meniu elegant si inovator, cu 7 preparate la 69 euro/pers. Nu ne-a fost prezentat un meniu de bauturi, noi am cerut un pahar de vin alb. Pentru ca in Spania comand de regula Albarino, asta am si cerut, si mi-a fost recomandat tot un vin din Galicia, un Godello. A fost prima data cand am degustat acest soi de strugure, si mi-a placut mult. Cu exceptia fripturii, s-a potrivit foarte bine cu meniul. Aciditate ridicata, corp mediu, si parfum de citrice – similar cu Albarino. Stelele meniului au fost din punctul meu de vedere: mousse de prepelita, supa de trufe si spuma de miso. And the one that has it all: inghetata de muguri de pin. Un deliciu, post gustul desertului a ramas cu mine toata ziua. Apa a fost la filtru/carafa. Din pacate.
Pentru ca nu am avut parte de nici un moment de hidratare extraordinar, am facut o vizita rapida la El Corte Ingles, in sectiunea lor gourmet, si m-am dus direct la 22 Artesian water – o apa artesiana fabuloasa, din zona Rioja. Sursa se afla la o adancime de 500 m, traverseaza multe strarturi de sol si argile cu compozitii remarcabile, si iese la suprafata la o temperatura constanta de 22 grade. Am gasit si Vichy Catalan la doza, un format perfect pentru o remineralizare dupa mult mers pe jos prin oras. Selectia apelor in El Corte Ingles nu m-a dezamagit: ape spaniole, ape din Peninsula (exp delicioasa Pedras), multe ape in format mare (pentru prima oara am vazut Solan de Cabras la bidon de 5L), A’ura (Romania), si alte ape recunoscute.
Pe scurt, pentru o hidratare gastronomica in Madrid, indreptati-va spre cel mai apropiat Corte Ingles.
Comments